ATRIBUŢII

 Principalele atribuţii ale executorului judecătoresc sunt cele indicate în Codul de procedură civilă:

  • urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuti să răspundă pentru obligaţiile debitorului;

  • recuperarea unei sume de bani;
  • evacuarea imobilelor;
  • predarea către creditor a bunurilor prevăzute în titlul executoriu, ori a folosinţei acestora, ce sunt deţinute fără drept de debitor;
  • desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări;
  • încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia;
  • executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, dacă debitorul nu s-a conformat obligaţiilor din titlul executoriu;
  • îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.

  Alte atribuţii ale executorului judecătoresc sunt enumerate în art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti:

  • punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
  • notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
  • comunicarea actelor de procedură;
  • recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
  • aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;
  • constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de Procedura Civila;
  • întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
  • întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;
  • orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
  Art. 8 din Legea 188/2000 prevede că executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.