Cât se plătește în avans la executor?

    Cât trebuie să dau avans unui executor (există ceva plan tarifar?) deoarece deschid un dosar aproape săptămânal şi aş fi curios să ştiu această problemă”. Am redat un e-mail primit cu ceva timp în urmă de la un creditor. Primesc destule mesaje de acest tip, așa că se impune să discutăm despre costurile executării silite pe care trebuie să le avanseze creditorii. Dar nu ne vom rezuma la atât, pentru că un alt aspect al executării necesită mai multă atenție decât banii.

    În această săptămână, prevederea din Statutul U.N.E.J. care impunea executorilor judecătoreşti încasarea unui onorariu minim de 2% din valoarea creanţei a fost suspendată de Curtea de Apel Bucureşti, la cererea avocaţilor de la „Boştină şi Asociaţii”.

   Aşa că întrebarea din titlu: „Cât se plătește în avans la executorul judecătoresc?” a revenit în actualitate. Răspunsul scurt este: depinde de negocierea dintre creditor și executor.

    Dar mai întâi trebuie ştiut că există două categorii de cheltuieli pe care un creditor le poate face cu un dosar: onorariul executorului şi celelalte cheltuieli de executare silită (taxe judiciare; deplasări; ridicarea, transportul şi depozitarea bunurilor sechestrate; organizarea şi publicitatea licitaţiilor; redactări de acte; taxe solicitate de instituţii pentru comunicarea de informaţii şi prestarea unor servicii; rapoarte de evaluare etc.)

    Onorariul executorului este plafonat de lege, până la maxim 10% din creanţă (poți vedea onorariile aici). Celelalte cheltuieli de executare, care trebuie plătite anticipat de creditor, nu sunt fixate de lege la o anumită sumă sau procent. În cazul unui debitor solvabil, avansul de cheltuieli poate fi simbolic, de 50 de lei, iar în cazul altor debitori de câteva sute de lei. Sunt situaţii când celelalte cheltuieli de executare silită depăşesc onorariul. Cu cât se fac mai multe acte de executare silită, cu atât cheltuielile sporesc, de aceea este recomandabil pentru orice debitor să plătească cât mai devreme datoria sau să negocieze cu creditorul o eşalonare a plăților şi suspendarea executării.

    Să revenim la întrebarea iniţială: „Cât trebuie să dau avans unui executor?” Legea nr. 188/2000 prevede în art. 39 alin. 3 că „Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.” Pare limpede, nu? La o citire mai atentă vedem însă că e vorba doar de hotărârile judecătoreşti. În practică, cele mai multe cereri de executare silită vizează bilete la ordin, cecuri, contracte de credit, de ipotecă, de împrumut autentificate de notar etc. De ce legiuitorul nu a pus un semn de egalitate între hotărârile instanţelor şi celelalte titluri executorii? Pare a fi o scăpare, dar iată că astfel legea permite ca pentru celelalte titluri executorii să se condiţioneze punerea în executare de plata anticipată a onorariului.

        Astfel, există executori judecătoreşti (mai ales în zonele cu concurenţă redusă) care pretind plata anticipată a întregului onorariu, nu doar a unui avans. Majoritatea solicită însă un avans în funcţie de creditor, de cât îşi permite să plătească acesta sau de relaţia de colaborare existentă. Se poate deschide un dosar chiar şi fără încasarea unui onorariu, și personal agreez această variantă în situaţia în care se cunoaște că debitorul este solvabil.

    Există destule cazuri în care firma debitoare intră în insolvenţă sau debitorul nu are bunuri şi venituri, astfel că dacă un executor a luat dosarul fără un avans de onorariu, muncește în pierdere, dacă nu a solicitat cheltuieli de executare care să acopere costul demersurilor ce s-au efectuat.

       Însă cea mai importantă problemă într-o executare silită nu sunt costurile avansate la deschiderea dosarului. Mi se cer deseori oferte de preţ pentru recuperarea de creanţe, dar nimeni n-a întrebat vreodată în cât timp voi face actele necesare executării debitorului! Ceea ce mă miră, pentru că, în general, principala nemulțumire a creditorilor este aceea că procedura înaintează greu și trec luni sau ani de zile până ca executorul să-i informeze dacă debitorul este solvabil sau nu.

    Pentru rezolvarea acestei situații e nevoie de puțin mai multă implicare din partea creditorilor, care trebuie să discute cu executorul nu doar despre costuri, ci să întrebe și ce verificări va face acesta și în ce interval de timp.

    Consider că trei luni de zile sunt o perioadă rezonabilă pentru a solicita toate informațiile despre debitor și a-i transmite creditorului în ce măsură și în ce perioadă creanța sa poate fi recuperată. O procedură rapidă are ca rezultat șanse mai mari de recuperare a creanței, implicit a cheltuielilor de executare.

    Așadar, data viitoare când discutați despre onorariu, cereți informații și despre timpul în care executorul va efectua procedura, iar dacă nu știți exact în ce constă, cereți detalii despre pașii acesteia. Astfel că, în situația în care nu s-au făcut actele în timpul convenit, vă puteți adresa unui alt executor de pe raza aceleiași curți de apel. Acum câțiva ani executorii erau limitați teritorial doar la raza de acțiune a unei judecătorii și erau unici, sau doar câțiva în acea localitate. Din fericire, acum concurența și aria de competență este mai mare și puteți găsi un executor care să se potrivească nu doar nivelului de costuri dorit de dv., ci și cerințelor de calitate.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *